Astazi vorbim in cadrul rubricii "Mama Clarei va prezinta" despre importanta incurajarii independentei copiilor nostri printr-o atitudine plina de incredere, sprijin si respect:

Am des senzatia ca nu reusesc sa explic cum trebuie treaba asta cu Montessori. Colega mea Papeles chiar mi-a spus intr-o zi ca e o scoala de „balet”. Bine, ea zicea comparativ cu o scoala cu muuulte reguli, dar  cred ca da, pana la coada, asta e realitatea, Montessori e vazuta ca o scoala care creste plozi rasfatati, care se dau cu fundul de pamant si urla si nu raspund la aport.

Asa ca incerc azi sa va povestesc o zi din viata Sarei, la gradi, vazuta din coltul stanga sus, unde se gaseste camera de luat vederi la care ma uit eu. 

Lumea are asa niste reactii negative fata de Montessori, de genul ce prostie mai e si asta :).

1. Pare o chestie de fite, doar hipsterii isi duc copiii la Montessori.

2. Nu era pentru handicapati? Copilul meu nu e handicapat, de ce sa o duc la o gradinita de handicapati?

3. Cum? Ii lasa sa faca ce vooor? Pai e un haos acolo? O sa fie DE ZA STRU cand ajung la scoala.

Ok. Sa respiram.

1. Da, e posibil ca doar hipsterii sa isi duca copiii la Montessori. Dar deja am stabilit ca s-ar putea sa nu fie asa niste persoane nesuferite.

2. Ba, da, era. Maria Montessori a inceput cu copiii cu dizabilitati, dar a continuat cu cei fara.

3. Da, ii lasa sa faca cam ce vor. Mnu, nu e un haos. Nici vorba.

La Montessori, când e ziua de naștere a unui copil, se organizează o ceremonie.

De asta voiam să vă povestesc, pentru că mie uneia chiar îmi place mult de tot.

Săptămâna trecută, parcă să fi fost weekend, dar nu sunt sigură, a venit un mail. Că vineri, 6 martie, suntem invitate la grădi să petrecem Ziua Mamei la gradinita. 

Deci, I’m a beliver now (deși încă mi se pare cel puțin ridicol că li se arată cum se apucă corect clanța ușii :P). Am început, încet, încet, să am încredere că, poate, e o mică speranță, acolo, că, dacă va merge în continuare pe linia asta (adică da, va merge, probabil, la o școală Montessori, deși acum un an excludeam posibilitatea), o să reușim să îi păstrăm setea asta de a ști. Și șansa asta, fie ea și de 0.01% merită toate riscurile și toate eforturile din lume, un adult cu scânteia asta încă în el mi se pare invincibil :). 

Ne dorim să creștem copii care își asumă responsabilități, se implică în viața de familie și în comunitățile din care fac parte, au inițiativă și găsesc soluții la problemele din jurul lor.  

Am rugat-o pe Mihaela Preda, învățător la Școala primară Montessano, să ne spună care este rolul responsabilităților în viața unui școlar și cum sunt puse în aplicare la Școala Montessano.